METÉC, meteci, s. m. (În Grecia antică; la pl.) Categorie socială lipsită de drepturi politice, precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare, alcătuită din străinii stabiliți într-o cetate; (și la sg.) persoană care făcea parte din această categorie socială. – Din fr. métèque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METÉC s.m. (Ant.) Nume dat la Atena străinilor stabiliți în acest oraș, care nu aveau nici un fel de drepturi politice. [< fr. métèque, cf. gr. metoikos – străin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METÉC s. m. (în Grecia antică) străin stabilit într-un polis, lipsit de drepturi politice. (< fr. métèque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

metéc s. m., pl. metéci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink