metatars sn [At: POLIZU, P. 45/17 / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr métatarse] Parte din scheletul labei piciorului cuprinsă între tars și degete și formată din cinci oase dispuse radial.

METATARS, metatarsuri, s. n. Porțiune din scheletul labei piciorului, formată din cinci oase paralele cuprinse între tars și degete.

METATARS s.n. Scheletul părții de mijloc a labei piciorului, compus din cinci oase aproape paralele. [< fr. métatarse, cf. gr. meta – după, tarsos – tars].

METATARS s. n. porțiune a scheletului piciorului între tars și falange. (< fr. métatarse)

METATARS ~uri n. Parte a scheletului piciorului situată între tars și falange. /<fr. métatarse

*metatárs n., pl. urĭ (vgr. metatársion. V. tars). Anat. Cele cincĭ oase paralele care formează mijlocu talpeĭ, între degete și călcîĭ, cum e la mînă metacarpu.

metatars s. n., pl. metatarsuri

metatars s. n., pl. metatarsuri

metatars s. n., pl. metatarsuri

METATÁRS s. n. Parte din scheletul labei piciorului cuprinsă între tars și degete și formată din cinci oase dispuse radial. Oasele metatarsului. POLIZU, P. 45/17, cf. PROT.-POP., N. D. Cimitirul era ca un vîrtej. . . Albeau prin noaptea neagră coloane vertebrale. . . Și metatars și stern, mace- DONSKI, O. I, 126, cf. BIANU, D. S. 717. - Pl. : metatarsuri și (rar) metatarse (ANTONESCU, D.). – Din fr. métatarse.