METASTABÍL, -Ă, metastabili, -e, adj. (Despre echilibru) Care aparent este stabil, dar care la cea mai ușoară perturbație exterioară se distruge. – Din fr. métastable (după stabil).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METASTABÍL, -Ă adj. 1. (Despre o stare de echilibru) Care se distruge la o ușoară perturbație. 2. (Despre un nivel energetic) Care are o viață relativ lungă. [Cf. fr. métastable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METASTABÍL, -Ă adj. 1. (fiz.; despre echilibru) aparent stabil, dar care se distruge la o ușoară perturbație exterioară. 2. (despre un nivel energetic) care are o viață relativ lungă. (< fr. métastable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

metastabíl adj. m. (sil. mf. -sta-) stabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink