metalofobie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr métallophobie] (Rar) Oroare față de contactul cu obiecte de metal.

METALOFOBIE s.f. (Rar) Oroare față de contactul cu obiecte de metal. [Gen. -iei. / < fr. métallophobie, cf. gr. metallon – metal, phobos – frică].

METALOFOBIE s. f. teamă patologică de contactul cu obiecte de metal. (< fr. métallophobie)

metalofobie s. f., art. metalofobia, g.-d. metalofobii, art. metalofobiei

metalofobie s. f., art. metalofobia, g.-d. metalofobii, art. metalofobiei

metalofobie s. f., art. metalofobia, g.-d. metalofobii, art. metalofobiei

METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-. □ ~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie₁), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.