8 definiții pentru metacentru
Explicative DEX
METACENTRU, metacentre, s. n. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului. – Din fr. métacentre.
METACENTRU, metacentre, s. n. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului. – Din fr. métacentre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
metacentru sn [At: DEX / Pl: ~re / E: fr métacentre] Punct în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METACENTRU, metacentre, s. n. Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un plutitor (considerat în poziție înclinată și în poziție normală de plutire).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METACENTRU s.n. Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. [< fr. métacentre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
METACENTRU s. n. intersecție a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. (< fr. métacentre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
metacentru s. n., art. metacentrul; pl. metacentre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
metacentru s. n., art. metacentrul; pl. metacentre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
metacentru s. n., pl. metacentre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
metacentru, metacentresubstantiv neutru
- 1. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. DLRLC DN
etimologie:
- métacentre DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.