mesonyktikon (gr. μεσονυχτιχόν, „de la miezul nopții”) (Biz.) una din cele șapte laude (slujbe) bisericești și cântările sale care se săvârșesc în mănăstiri la miezul nopții, iar în unele biserici dimineața, înainte de utrenie*. Echiv. rom.: miezonoptică; sl. polunoștiță; lat. matutinum; nocturnum.