MESIANISM, (2) mesianisme, s. n. 1. Credința în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice și a celei creștine. 2. Doctrină sau atitudine caracterizată prin credința apariției unui salvator care să instaureze o ordine a dreptății, păcii și fericirii. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianisme.

mesianism sn [At: CONTEMP. 1949, nr. 138, 6/1 / P: ~si-a~ / Pl: (rar) ~e / E: fr messianisme] 1 Credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine. 2 Atitudine filozofică bazată pe ideile religioase mesianice. 3 (Irn; lpl) Idei care aparțin mesianismului (2).

MESIANISM, (rar) mesianisme, s. n. Credință în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice și a celei creștine. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianisme.

MESIANISM s.n. Credință într-un mîntuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistice-religioase, mesianice. ♦ Atitudine profetică. [< fr. messianisme, cf. ebr. Mesia – mîntuitor].

MESIANISM s. n. credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice. ◊ atitudine profetică și de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu. (< fr. messianisme)

MESIANISM n. 1) Învățătură care propovăduiește „rolul deosebit” al unui popor în destinele omenirii. 2) Credință în venirea lui Mesia-mântuitorul lumii și trimis al lui Dumnezeu. [Sil. -si-a-] /<fr. messianisme

*mesianízm n. (fr. messianisme). Credință în mesia.

mesianism (desp. -si-a-) s. n., (idei) pl. mesianisme

mesianism (-si-a-) s. n., (idei) pl. mesianisme

mesianism s. n. (sil. -si-a-), (idei) pl. mesianisme

MESIANÍSM (< fr.) s. n. 1. Credință mozaică și creștină într-un mântuitor divin al lumii (Mesia). Se întâlnește sub diferite forme și în budism (Maitreya), hinduism (încarnări succesive ale lui Vișnu), precum și la unele secte islamice (Mahdi). 2. P. ext. Termen desemnând orice doctrină sau atitudine caracterizată prin așteptarea unui regim nou, a unei perioade noi care ar bulversa în întregime relațiile stabilite pentru a instaura o ordine a dreptății, păcii și fericirii, întemeiată pe alte principii decât cele actuale.

MESIANISM s. n. Credință într-un mîntuitor divin ai lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist bazat pe idei mistico-religioase, mesianice; (rar, ironic, la pl.) idei care aparțin acestui curent. Părea dispus să repete repertoriul amatorilor de „mesianisme românești”. CONTEMP. 1 949, nr. 138, 6/1. - Pronunțat: -si-a-. – Pl.: (rar) mesianisme. – Din fr. messianisme.