mesajer, ~ă sm vz mesager

MESAGER, -Ă s. m. f. 1. purtător al unui mesaj; sol. 2. fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism. (< fr. messager, it. messaggero)

*mesagér, -ă s. (fr. messager, fem. -gère, d. message, mesagiŭ). Persoană trimeasă cu o veste, anunțător.

mesageră s. f., g.-d. art. mesagerei; pl. mesagere

mesageră s. f., g.-d. art. mesagerei; pl. mesagere

mesageră s. f., g.-d. art. mesagerei; pl. mesagere

mesager

mesager.

MESAGER s. 1. v. crainic. 2. v. curier. 3. v. delegat.

mesager, -ă s.m., s.f. I 1 s.m. crainic, sol¹, trimis¹, vestitor, <pop.> lipcan, strigător, <reg.> crancău, <înv.> aprod, orator, poslaneț, poslanic, pristav, telal, trompetar, <fig.> mag¹. Mesagerul a adus știri îmbucurătoare. 2 s.m. curier, ștafetă, <înv. și reg.> olac, olăcar, <înv.> alergător, menzil, paie, pezodrom, pion, poștă¹, ștafetar, tabelar, tătar, umblător, vătășel. Mesagerii duc corespondența soldaților mobilizați. 3 s.m., s.f. delegat, emisar, împuternicit, reprezentant, sol¹, trimis¹, <rar> reprezentator, <înv. și reg.> tist, <reg.> mânat, <înv.> deputat, misit, rugător, solitor, vornic. La congres, mesagerii străini au fost în număr mare. II s.m. (art.; relig.) mesagerul lui Dumnezeu = arhanghel, <înv.> arhistrateg, voievod. Mesagerii lui Dumnezeu sunt căpeteniile îngerilor.

MESAGER s. 1. crainic, sol, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.) 2. curier, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.) 3. delegat, emisar, împuternicit, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)

MESAGER. Subst. Mesager, vestitor, crainic (înv.), trîmbițaș (înv.), toboșar. Curier, ștafetă (înv.), ștafetar (înv.); trimis, sol, trimis special; imbrohor (turcism înv.); agent; agent diplomatic; agent de legătură. Crainic, spicher. Adj. Mesager, vestitor, anunțător (rar). Vb. A transmite, (a duce) un mesaj, a anunța, a aduce la cunoștință, a face cunoscut, a înștiința, a încunoștința, a da de veste, a vesti, a prevesti, a informa, a semnala. V. informație.