MERITUÓS, -OÁSĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită sa fie lăudat. [Pr.: -tu-os = Var.: meritós, -oásă]. – Merit + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MERITUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; meritoriu. [Sil. -tu-os] /merit + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. meritos - LauraGellner

MERITUÓS, -OÁSĂ adj. Cu merite; valoros. [Pron. -tu-os, var. meritos, -oasă adj. / < merit + -(u)os].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MERITUÓS, -OÁSĂ adj. meritoriu. (< merit + -/u/os)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

merituós adj. m. (sil. -tu-os), pl. merituóși; f. sg. merituoásă, pl. merituoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. meritos - LauraGellner

MERITÓS, -OÁSĂ, adj. v. merituos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MERITÓS, -OÁSĂ adj. v. merituos.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MERITÓS adj. 1. v. lăudabil. 2. v. meritoriu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. merituos - LauraGellner