-MERÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „subdiviziune”, „formație, repetiție în părți, a părților”. [< it. -meria, cf. gr. -mereia, -meria < meiresthai – a-și lua partea].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

-MERÍE elem. mero-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

meriá (-íi, -át), vb. refl. – (Olt.) A se cosi la picioare (despre animale de călărie). Sb. merati „a lovi (rufele pentru a le spăla)”. După Scriban, din sb. meriti „a măsura”. Poate relaționat cu meriu, adj. (Munt., greoi, amorțit); merintic, adj. (Munt., greoi, amorțit), pe care Cihac, II, 192, îl lega de sl. mrŭtvŭ „mort”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink