merendiță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: merinde + -iță, cf merindariță] (Trs) Șervet sau ștergar, cu înflorituri sau cu cusături, în care se învelește sau pe care se așază la țară merindea, mai ales la câmp Si: (Trs) merindare¹ (1), merindariță (1), merindăriță (1), merindeață (1).

merendiță, merendițe, s.f. (reg.) ștergar (cu înflorituri) în care se învelește la țară merindea.

MERENDÍȚĂ s. f. (Prin Transilv.) Șervet sau ștergar (cu înflorituri sau cu cusături) în care se învelește (sau, rar, pe care se așază) la țară merindea (mai ales la cîmp) ; (regional) merindeață, merindariță. Cf. LB. - Pl.: merendițe. – Merinde + suf. -iță. Cf. m e r i n d a r i ț ă.