MEREMÉT, meremeturi, s. n. (Înv. și reg.) Lucrare de reparație sau de întreținere. ♦ (Fam.) Aranjare, dichisire. – Din tc. meremet, ngr. mereméti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEREMÉT s. v. refacere, reparare, reparat, reparație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

meremét (mereméturi), s. n. – Reparație, preparare, punere la punct, reglare. – Mr. mirimete, megl. mirimet. Tc. meremet (Șeineanu, II, 257; Meyer 263; Lokotsch 1407; Ronzevalle 159), cf. ngr. μερεμέτι, alb., bg. meremet. – Der. meremetisi, vb. (a repara, a regla), cf. ngr. μερεμετίζω (din ngr. după Gáldi 209); meremetiseală, s. f. (reparație).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

meremét s. n., pl. mereméturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink