merei [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: mereu, cf mg merül] (Trs) 1 vi A încremeni. 2 vr A se adânci în gânduri.

MEREI, com. în jud. Buzău, situată în Câmpia Săratei, la poalele Dealului Istrița, pe cursul superior al râului Sărata; 6.784 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul Sărata Monteoru). Expl. de petrol. Viticultură. Stațiune balneclimaterică în satul Sărata-Monteoru, unde au fost descoperite vestigii datând din Epoca bronzului (milen. 2 î. Hr.) în cadrul unei așezări fortificate, cu mai multe cimitire, specifice Culturii Monteoru (inele de aur, topor din bronz, amfore, cești etc.). Biserica Sf. Troiță (1813), în satul Izvoru Dulce.

MEREI vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înțepeni, petrifica.

merei vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNȚEPENI. PETRIFICA.

MEREÍ vb. IV. (Prin Transilv.) 1. I n t r a n z. A înmărmuri, a înlemni, a încremeni. Cf. ANON. CAR., DR. I, 270. Salcotea merei de spaimă. FRÎNCU-CANDREA, M. 279. 2. R e f l. A se adînci în gînduri. Cf. LB, LM, CIHAC, II, 514. - Prez. ind.: mereiesc. – De la mereu. Pentru sensul 2, cf. și magh. m e r ü l.