2 intrări
4 definiții
Explicative DEX
meredui1 vr [At: CONV LIT. XXXVI, 550 / Pzi: ~esc / E: mg mered] (Reg) 1 A se înțepeni. 2 A se pietrifica.
Etimologice
meredui (-uiesc, -it), vb. – (Trans.) A amorți, a înțepeni. Mag. meredni „a amorți” (Candrea).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
meredui, mereduiesc, vb. IV (reg.) a se înțepeni, a se pietrifica.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MEREDUÍ1 vb. IV. Refl. (Regional) A se înțepeni, a se pietrifica. [Bubele la sîn] să zice că se fac din răceală . . . uneori că ce suge copilu aspru și apoi să mereduiește (să înțepenește) cu laptele, pînă suge copilu. CONV. LIT. XXXVI, 550. Tot mi se mereduiesc mie oasele stînd, hai să ne schimbăm! RĂDULESCU-CODIN, Î. 243. - Prez. ind.: mereduiesc. – Din magh. mered.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mereduire
mereduire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: meredui
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)