2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

merea sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ele / E: tc mera] 1 (Dob) Loc, suprafață de teren cultivat sau care servește ca pășune. 2 (Reg; pbl) Semn de delimitare a unei merele (1).

mereá f., pl. ele (turc. ar. mer’a, pășune, ca belea d. bela; bg. mera. V. miriște). Dobr. Cîmpie, pajiște: mereaŭa moșiiĭ, mereaŭa satuluĭ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

merea (merele), s. f. – (Dobr.) Pajiște, imaș. Tc. mera (Scriban). – Der. meregiu, s. m. (Dobr., pădurar), din tc. meraci. Cf. miriște.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

merea, merele, s.f. (reg.) 1. câmpie, pajiște. 2. teren arabil delimitat.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEREA s. f. 1. (Prin Dobr.) Loc, suprafață de teren care servește ca pășune (SCRIBAN, D., v. p a j i ș t e, i z l a z) sau este cultivată (H IV 358, 377, v. ț a r i n ă, t a r l a). 2. (Regional) Teren arabil delimitat al unui sat. Cf. COMAN, GL., ALRM SN I h 1, ALR II 2 494/682, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. Aveau și vite bune cu care lucrau atîta pămînt cît voiau, căci „mereleîntre hotare s-au pus numai după 1877. DRAGOMIR, O. M. 46. - Pl.: merele. – Din tc. mera.

Intrare: merea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merea
  • mereaua
plural
  • merele
  • merelele
genitiv-dativ singular
  • merele
  • merelei
plural
  • merele
  • merelelor
vocativ singular
plural
Intrare: Merea
Merea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Merea