BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREPĂDĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina ramificată, cu frunze opuse și cu flori verzui, dispuse în spice, folosită în scopuri medicinale. /a trepăda + suf. ~toare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREPĂDĂTOÁRE s. (BOT.; Mercurialis annua) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-câinească.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREPĂDĂTOÁRE s. v. brei.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bréi s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
brei s. m., pl. brei, art. bréii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trepădătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. trepădătórii; pl. trepădătóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink