MENTOL s. n. Substanță volatilă cu miros aromatic, în formă de cristale, obținută din ulei de mentă sau pe cale artificială, folosită în farmacie și în cosmetică. – Din fr. menthol.

mentol s [At: BIANU, D. S. / Pl: nct / E: fr menthol] Substanță volatilă cu miros aromatic, în formă de cristale, obținută din uleiul de mentă sau pe cale sintetică și utilizată în farmacie și în cosmetică.

MENTOL s. n. Substanță volatilă cu miros aromatic, în formă de cristale, obținută din ulei de mentă sau pe cale artificială, întrebuințată în farmacie și în cosmetică. – Din fr. menthol.

MENTOL s. n. Substanță organică cu miros aromatic, obținută sub formă de cristale din uleiul de mintă, întrebuințată în farmacie și în cosmetică.

MENTOL s.n. Substanță aromatică extrasă din uleiul de mentă. [< fr. menthol].

MENTOL s. n. substanță aromatică volatilă din uleiul de mentă, sau sintetic, folosit ca antiseptic și calmant. (< fr. menthol)

MENTOL n. Substanță aromatică volatilă obținută din uleiuri de mentă, folosită în cosmetică și medicină. /<fr. menthol

mentol n. Med. un fel de camfor ce constitue partea solidă a esenței de mentă (antiseptic).

mentol s. n.

mentol s. n.

mentol s. n.

MENTÓL subst. Substanță volatilă cu miros aromatic, în formă de cristale, obținută din uleiul de mentă sau pe cale sintetică și întrebuințată în farmacie și în cosmetică. Mentolul este foarte bun în contra durerilor (nevralgiilor), în contra greții și a vărsăturilor, în contra spasmelor, a mîncârimii de piele. BIANU, D. S., cf. NICA, L. VAM., ȘĂINEANU, D. U., MACAROVICI, CH. 598. - Din fr. menthol.