MENTALITÁTE, mentalități, s. f. Fel particular de a gândi al unui individ sau al unei colectivități. – Din fr. mentalité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MENTALITÁTE ~ăți f. Mod particular de a gândi. /<fr. mentalité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MENTALITÁTE s.f. Fel propriu în care gândește un individ, o colectivitate etc. [Cf. fr. mentalité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MENTALITÁTE s. f. fel propriu de a gândi al unui individ, al unei colectivități, al unei epoci; stare de spirit, conduită. (< fr. mentalité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MENTALITÁTE s. psihologie, (fig.) optică. (~ unei colectivități.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mentalitáte s. f., g.-d. art. mentalității; pl. mentalități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink