melotipie sf [At: V. MOLIN, V. T. 47 / Pl: ~ii / E: melos¹ + -tipie] (Rar) Culegere a unui text muzical cu material tipografic mobil.

MELOTIPIE s.f. Culegerea notelor muzicale cu material tipografic mobil. [Gen. -iei. / < fr. mélotypie].

MELOTIPIE s. f. culegere a notelor muzicale cu material tipografic mobil. (< fr. mélotypie)

melotipie s. f., art. melotipia, g.-d. melotipii, art. melotipiei

melotipie s. f., art. melotipia, g.-d. melotipii, art. melotipiei

melotipie s. f., art. melotipia, g.-d. melotipii, art. melotipiei

MELO-₂ „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.

MELOTIPÍE s. f. sg. (Rar) Culegere a unui text muzical cu material tipografic mobil. V. MOLIN, V. T. 47. - De la melos¹, prin analogie cu cuvinte ca fototipie, daghereotipie, stereotipie.