opțiuni

13 definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

MELOMAN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.

MELOMAN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.

meloman s. m., pl. melomani

MELOMÁN, -Ă s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Dar dacă muzica se auzea relativ des și melomanii greco-români de pe acele timpuri erau satisfăcuți, „teatrul” nu putea fi o distracție de toate zilele. IORGA, L. II, 34. Divin era concertul, gratis și fără de compozitor! Iar eu, ca Ludvvig, melomanul, în sală singur spectator. ANGHEL-IOSIF, C. M. II, 38. Meloman pătimaș, fluiera toate operele pe care le învățase în tinerețe. BART, E. 172, cf. 51. Era un meloman cunoscut, nelipsit de la nici un concert răsunător. V. ROM, iulie 1954, 20. - Pl.: melomani, -e. – Din fr. mélomane.

MELO-2 „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.

meloman, ~ă smf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr mélomane] 1-2 Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică).

meloman s. m., pl. melomani

meloman s. m., pl. melomani

*melomán, -ă s. și adj. (compus d. vgr. mélos, cîntec, și -man. V. man). Care ĭubește cu pasiune muzica.

MELOMAN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care manifestă mare pasiune pentru muzică. /<fr. mélomane

MELOMAN, -Ă s. m. f. iubitor (pasionat) de muzică (clasică); muzicoman. (< fr. mélomane)

MELOMAN, -Ă s.m. și f. Iubitor (pasionat) de muzică. [< fr. mélomane].

MELOMAN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană care iubește cu pasiune muzica. Meloman pătimaș, fluiera toate operele pe care le învățase în tinerețe. BART, E. 172. Divin era concertul... Iar eu, ca Ludwig, melomanul, în sală singur spectator. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 38.

meloman m. cel ce iubește cu pasiune muzica.