MELODIST, -Ă, melodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Compozitor de melodii; muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică; compozitor la care predomină elementul melodic. – Din fr. mélodiste.

melodist sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~iști / E: fr mélodiste] 1 Compozitor de melodii (1). 2 (îoc armonist) Muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică. 3 (Îoc armonist) Compozitor în ale cărui lucrări muzicale predomină elementul melodic.

MELODIST, -Ă, melodiști, -ste, s. m. și f. Compozitor de melodii; muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică; compozitor la care predomină elementul melodic. – Din fr. mélodiste.

MELODIST s.m. Compozitor de melodii. [Cf. fr. mélodiste, it. melodista].

MELODIST, -Ă s. m. f. compozitor de melodii. (< fr. mélodiste)

MELODIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Compozitor pasionat de elementul melodic. /<fr. mélodiste

*melodíst, -ă s. Muzicant care compune melodiĭ, care se interesează maĭ mult de melodie: Bellini e maĭ ales melodist.

melodist (rar) s. m., pl. melodiști

melodist (rar) s. m., pl. melodiști

melodist s. m., pl. melodiști

MELODÍST s. m. Compozitor de melodii (1) ; (în opoziție cu armonist) muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică ; compozitor în ale cărui lucrări muzicale predomină elementul melodic. Cf. SCRIBAN, D. [Compozitorul] se dovedește odată mai mult un melodist inspirat. M 1965, nr. 9, 2. - Pl.: melodiști. – Din fr. mélodiste.