MELINÍTĂ s. f. Substanță chimică al cărei component principal este acidul picric și care se întrebuințează la fabricarea fitilelor detonante și în imprimeria textilă. Cf. BARCIANU, LTR². Și: melinít subst. ALEXI, W., CANTUNIARI, L. M. – Din fr. mélinite, germ. Melinit.

MELINÍT subst. v. melinită.

melinită sf [At: BARCIANU / V: melinit s / Pl: ~te / E: fr mélinite, ger Melinit] Substanță chimică al cărei component principal este acidul picric și care se utilizează la fabricarea fitilelor detonante și în imprimeria textilă.

MELINITĂ s. f. Exploziv puternic alcătuit din acid picric și întrebuințat în special la fabricarea fitilelor detonante și în vopsitorie.

MELINITĂ s.f. Exploziv pe bază de acid picric; lidită (2). [< fr. mélinite].

MELINITĂ s. f. exploziv pe bază de acid picric; lidită (2). (< fr. mélinite, germ. Melinit)

MELINITĂ f. Substanță explozivă formată pe bază de acid picric. /<fr. mélinite, germ. Melinit

*melinítă f., pl. e (d. vgr. mélinos, de coloarea gutuiĭ, d. mélon [kydónion], gutuĭe). Chim. Un exploziv foarte puternic format din acid piric și descoperit de chimistu Turpin: cu melinită se încarcă obuzele.

melinit s vz melinită

melinită s. f., g.-d. art. melinitei

melinită s. f., g.-d. art. melinitei

melinită s. f.

MELINITĂ s. (CHIM.) lidită.