7 definiții pentru melilit
Explicative DEX
melilit sn [At: CANTUNIARI, L. M. / V: ~ă sfi / E: fr mélilite, ger Melilith] Silicat natural de aluminiu și calciu, cristalizat de obicei în sistem pătratic.
MELILIT s.n. (Chim.) Silicat natural de aluminiu și calciu. [< fr. mélilite, germ. Melilith].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
melilită sf vz melilit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
melilit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
MELI-2 „miere”. ◊ gr. meli „miere” > fr. méli-, engl. id. > rom. meli-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., dizaharidă izomeră cu lactoza, formată dintr-o moleculă de glucoză și una de galactoză, fiind sintetizată de plante ca: oleaceele, malvaceele etc.; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu miere; ~lit (v. -lit1), s. n., amestec izomorf de silicați gălbui, care se formează în rocile efuzive tinere, din lave leucitice și nefelinice.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Tezaur
MELILÍT subst. Silicat natural de aluminiu și calciu, cristalizat de obicei în sistem pătratic. Cf. CANTUNIARI, L. M., LTR2. - Și: melilită s. f. cantuniari, L. M. – Din fr. mélilite, germ. Melilith.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELILÍTĂ s. f. v. melilit.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
melilitsubstantiv neutru
- 1. Silicat natural de aluminiu și calciu. MDA2 DN DETS
etimologie:
- mélilite MDA2 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.