MÉLIȚĂ ~e f. 1) Unealtă de lemn constând dintr-o limbă basculantă și două fălci, folosită pentru a zdrobi tulpinile de cânepă sau de in în vederea separării firelor de partea lemnoasă. 2) fig. peior. Organ al vorbirii; gură. ◊ A da cu ~a a toca din gură; a pălăvrăgi. [G.-D. meliței] /<bulg. melica
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink