13 definiții pentru melez

Explicative DEX

melez [At: (a. 1783) URICARIUL, XXI, 368 / V: ~es, ~et, ~eț / Pl: (1, 4) ~i / E: tc melez „amestec”] 1 sm Țesătură de mătase amestecată cu lână sau cu bumbac, care se fabrica în trecut. 2 a (Înv, îf meles) Amestecat. 3 sn (Iht; reg; îf meles, meleț) Răspăr (Acerina schraetser). 4 sm (Iht; reg; îf meles, meleț) Ghiborț (Acerina cernua).

melez n. Mold. materie de lână și de mătase: cămăși de melez. [Turc. MELEZ].

meléz n., pl. urĭ (turc. melez, ar. meles, amestecat). Est. Sec. 19. Stofă de mătase amestecată cu bumbac.

meles sm, a vz melez

melet sm vz melez

meleț sm vz melez

Ortografice DOOM

melez s. m., pl. melezi

Etimologice

melez s. n. – Țesătură de mătase amestecată cu bumbac. Tc. melez, din arab. meles „amestec” (Șeineanu, II, 256), cf. sb. melez. Sec. XIX, înv.

Arhaisme și regionalisme

melez, melezuri, s.n. (înv.) stofă de mătase cu bumbac sau de lână cu bumbac.

Tezaur

MELÉZ s. m., adj. 1. S. m. țesătură de mătase amestecată cu lînă (ȘIO II1, 256) sau cu bumbac (CADE), care se fabrica în trecut. 6 bohcealîcuri, 4 de melezi, unul cusut, unul de borangiuc (a. 1 783). URICARIUL, XXI, 368. 1 boșcealăc de nun, dă meletu (a. 1815). IORGA, S. D. VII, 44. 4 cămăși dă pînză supțire, piepții, mînecile meletu. . . 1 boșcealîc dă ginere: cămașa, izmenile meletu (a. 1815). id. ib. Un tacîm de așternut, de agabanii. . . Un tacîm de melez (a. 1821). id. ib. XXII, 317. 4 patru cămeși melez, 2 două cămeși pînzâ (a. 1824) id. ib. XXI, 202. Țesea La burangic sau melez. C. STAMATI, ap. TDRG. .2 Adj. (Învechit, în forma méles) Amestecat. 10 ocă zahăr meles (a. 1 825). ap. T. PAPAHAGI, C. L. 30. 3. S. m. (Regional; în formele meles, méleț) Numele a doi pești de apă dulce: a) răspăr (Acerina schraetser). Cf. BĂCESCU, P. 36. Alții îi zic [peștelui] meles, adică amestecătură, din cauză că îl consideră ca corcitură de biban cu șalău. ANTiPA, F. I. 33 ; b) ghiborț (Acerina cernua). Cf. BĂCESCU, P. 36, ATILA, P. 320. – Pl.: (1, 3) melezi. – Și: melés s. m., adj. ; meléț (BĂCESCU, P. 36), melét s. m. – Din tc. melez „ amestec ”.

MELÉS s. m., adj. v. melez.

MELÉT s. m. v. melez.

MELÉȚ s. m. v. melez.

Intrare: melez
melez (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melez
  • melezul
  • melezu‑
plural
  • melezi
  • melezii
genitiv-dativ singular
  • melez
  • melezului
plural
  • melezi
  • melezilor
vocativ singular
plural
melet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
meleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
melez (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melez
  • melezul
  • melezu‑
plural
  • melezuri
  • melezurile
genitiv-dativ singular
  • melez
  • melezului
plural
  • melezuri
  • melezurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)