melciui vb. IV (formație ocazională) A dansa urmând linia cochiliei melcului ◊ „Sârba oltenească are o formă specială. Ce face? Melciuiește: la un cap se strânge, la altul se destrânge. Ca un melc. În Bucovina nu melciuiește, ci șerpuiește.” Cont. 25 XI 66 p. 9 (din [a face ca] melcii + -ui)