melcit, ~ă a [At: DAMÉ, T. 28 / Pl: ~iți, ~e / E: melc] (Reg; d. vite cornute) Căruia îi lipsește un corn Si: (reg) ciut.

melcit a. ciunt de un corn. (se aude în Vâlcea). [V. melc. 4].

melcit, -ă adj. (reg.; despre animale cornute) v. Ciut.

melcit, -ă, melciți, -te, adj. (reg.; despre vite) ciunt de un corn; șut.

MELCÍT, -Ă adj. (Regional, despre vite cornute) Căruia îi lipsește un corn ; (regional) ciut. Dacă-i lipseste boului un corn, i se zice în Muntenia că e ciut. . . În Vîlcea, melcit. DAMÉ. T. 28, cf. id. T₂ 40, ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: melciți, -te. – De la melc.