melanocrat, (engl.= melanocratic) indică o culoare închisă; se referă la min. femice sau mafice (biotit, amfiboli, piroxeni, olivină etc.) în funcție de care se stabilește indicele de culoare (M) al rocii. Rocile m. sunt bogate în min. m. (de obicei, prezintă M > 50); ex.: meladiorite, melagabbrouri, ultramafite.

MELANO- „negru, de culoare închisă, brun, melanic”. ◊ gr. melas, anos „negru” > fr. mélano-, germ. id., engl. id. > rom. melano-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă primordială care formează melanina; sin. melanocit; ~cianodermă (v. ciano-, v. -derm), s. f., pigmentație de culoare brună-albăstruie, datorită fixării sărurilor de argint la nivelul pielii sau al mucoaselor; ~cit (v. -cit), s. n., melanoblast*; ~crat (v. -crat), adj., (despre minerale) de culoare închisă și care predomină în compoziția rocilor magmatice eruptive; ~derm (v. -derm), adj., de rasă neagră; ~dermie (v. -dermie), s. f., pigmentație excesivă a pielii, localizată sau generalizată, în urma unor boli cronice; ~for (v. -for), s. m., celulă conjunctivă care transportă pigmentul melanic; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a pigmenților melanici; ~glosie (v. -glosie), s. f., colorare patologică în negru a limbii; ~leucodermie (v. leuco-, v. -dermie), s. f., tulburare a pigmentației pielii, care constă în zone foarte pigmentate alternînd cu zone lipsite de pigmenți; ~onichie (v. -onichie), s. f., pigmentație în negru a unghiilor, sub formă de striuri longitudinale sau în segmente; sin. melanonichie; ~plachie (v. -plachie), s. f., pigmentație de culoare închisă la nivelul mucoasei bucale; sin. melanoplazie; ~plazie (v. -plazie), s. f., melanoplachie*; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe de culoare închisă; ~spor (v. -spor), s. m., spor de culoare închisă; ~trih (v. -trih), adj., care are părul negru; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., organite celulare ale melanoforilor, în care este depozitată melanina.

MELANOCRÁT, -Ă (< fr.) adj. (Despre minerale) De culoare închisă (cenușie, neagră, verde, brună).