melanemie sf [At: BIANU, D.S. / Pl: ~ii / E: fr mélanémie] (Med) Alterare a sângelui, caracterizată prin prezența unor granule negre, provenite din transformarea hemoglobinei.

MELANEMIE s.f. (Med.) Colorație anormală a sîngelui, datorită prezenței pigmenților melanici, stare care însoțește de obicei dezvoltarea tumorilor melanice în organism. [Gen. -iei. / < fr. mélanémie, cf. gr. melas – negru, haima – sînge].

MELANEMIE s. f. colorație în negru a sângelui, datorită prezenței pigmenților melanici. (< fr. mélanémie)

melanemie (desp. -la-ne-/-lan-e-) s. f., art. melanemia, g.-d. melanemii, art. melanemiei

!melanemie (-la-ne-/-lan-e-) s. f., art. melanemia, g.-d. melanemii, art. melanemiei

melanemie s. f. (sil. mf. -lan-), art. melanemia, g.-d. melanemii, art. melanemiei

MELAN-, v. MELANO-. □ ~colie (v. -colie₁), s. f., stare patologică caracterizată printr-o tristețe morbidă, apatie, delir, halucinații și printr-un pesimism generalizat; ~emie (v. -emie), s. f., colorație în negru a sîngelui, datorită prezenței pigmenților melanici; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudoare de culoare închisă; ~odonție (v. -odonție), s. f., distrofie dentară la nivelul dentiției temporare la incisivii superiori, caracterizată prin culoarea brună a dentinei; ~onichie (v. -onichie), s. f., melanoonichie*; ~urie (v. -urie), s. f., colorație anormală a urinei, datorită prezenței pigmenților melanici.

MELANEMÍE s. f. (Med.) Alterare a sîngelui, caracterizată prin prezența unor granule negre, provenite din transformarea hemoglobinei. Cf. BIANU, D. S. Din fr. mélanémie.