MELANCOLIZÁ, pers. 3 melancolizează, vb. I. Refl. (Rar) A deveni melancolic. – Din fr. mélancoliser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MELANCOLIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A face sau a deveni melancolic. [< cf. fr. mélancoliser].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MELANCOLIZÁ vb. refl. a deveni melancolic. (< fr. mélancoliser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
melancolizá vb., ind. prez. 3 sg. melancolizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
melancolizá vb. I (livr.) A se lăsa cuprins de melancolie ◊ „Boierimea cu ișlic și giubea, conversând și melancolizând comod pe sofale.” Sc. 2 II 78 p. 4 (din fr. mélancoliser; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink