O definiție pentru meje
Etimologice
meje (-ji), s. f. – Limită, margine, hotar. – Var. mejdă. Bg. meža (Candrea); var., care apare la Coșbuc, din sl. meždá. – Der. mejdină, s. f. (Olt., hotar, răzor), din sl., bg. meždina; mejdinaș, s. m. (vecin); mejdini, vb. refl. (Olt., a se învecina). Cf. megieș, miezuină.
Intrare: meje
meje substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||