mejdăli vr [At: T. PAPAHAGI, M. 226 / Pzi: 3 ~lește / E: mejdă + -ăli] (Reg; d. un teritoriu, o așezare etc.) A se învecina.

mejdăli vb. IV. refl. (reg.; despre oameni, popoare, țări, teritorii etc.; urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) v. Învecina. Mărgini.

mejdăli, mejdălesc, vb. IV (reg.) a se mărgini.

mejdălí, mejdălesc, (mnejdăli, mejdi), v.r. (reg.) A se învecina, a fi graniță: „La Crucâșoara, acolo să mnedzălea hotaru' nost” (Papahagi, 1925). – Din mejdă + suf. -ăli (MDA).

mejdăli, mejdălesc, (mnejdăli), vb. refl. – (reg.) A se învecina, a fi graniță: „La Crucâșoara, acolo să mnedzălea hotaru’ nost” (Papahagi, 1925; Săpânța). – Din mejdă + suf. -ăli (MDA).

mejdăli, (mnejdăli), vb. refl. – A se învecina, a fi graniță: „La Crucâșoara, acolo să mnedzălea hotaru’ nost” (Papahagi 1925; Săpânța). – Din mejdă + -li.

MEJDĂLÍ vb. IV. Refl. (Regional ; despre un teritoriu, o așezare etc.) A se mărgini (Săpînța-Sighetul Marmației). Cf. T. PAPAHAGI, M. 226. La Crucîșoara, acolo să mnejdăl'ea hotaru nost. id. ib. - Prez. ind. pers. 3: mejdălește. – Mejdă + suf. -ăli.