MEI, (1) s. m., (2) meiuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ◊ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium.

mei-tătăresc (plantă) s. m.

mei-tătăresc (plantă) s. m.

mei-tătăresc s. m.

MEI-TĂTĂRESC s. v. mătură.

mei-tătăresc s. v. MĂTURĂ.

mei s.m., s.n. I s.m. (bot.) 1 Panicum miliaceum; <reg.> mălai, mălai-roșu, părâng, păsat, păsat-mărunțel, păsatul-vrăbiei (v. păsat), sărăcin¹. 2 <reg.> păsat. Își hrănește papagalii cu mei. 3 mei-mărunt = mei-păsăresc = Panicum capilare; meișor; mei-păsăresc = a Lithospermum officinale; <reg.> argint, argințică, mărgelușă, <înv.> mălăcel; b Setaria verticillata; dughie, mohor, <reg.> bursoacă, iarbă-costrei, lipici; (pop.) mei-tătăresc v. Mătură (Sorghum vulgare); (reg.) mei-lung = (art.) meiul-canarilor v. Iarba-cănărașului (v. iarbă) (Phalaris canariensis); mei-nebun = mei-păsăresc v. Mohor (Setaria viridis); mei-pădureț = mei-sălbatic v. Meișor (Milium effusum). II s.n. (agric.; înv.) v. Meiște.