MEHTÚP, mehtupuri, s. n. (Turcism înv.) Scrisoare oficială; adresă, raport. – Din tc. mektup.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

MEHTÚP s. v. adresă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mehtúp (mehtúpuri), s. n. – Adresă, înscris oficial. Tc. mektub (Șeineanu, III, 78). Sec. XVIII, înv. – Der. mehtupciu, s. m. (scrib, secretar), din tc. mektubci.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mehtúp s. n., pl. mehtúpuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink