meterhanea sf [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. I, 315/27 / V: mect-, meht~, ~uă, mit~ / Pl: ~ele / E: tc mehterhane] 1 (Înv) Muzică turcească în care predominau tobele. 2 (Prc) Tobă. 3 (Rar) Un fel de oboi cu sunetul foarte ascuțit și țipător.

meterhanea (mehterhanea, mehterhâne), formație instrumentală a corpului ienicerilor, alcătuită din mecter hané, adică instrumente ale muzicii militare turcești. „Era muzica pe care Domnul o avea ca o prerogativă specială primită de la Sultan” (G. Breazul, Patrium Carmen). Se mai numea și tabulhana sau tabulchana (D. Cantemir, Istoria Imperiului Otoman). Conducătorul formației, numit mehterbaș, antrena un grup de muzicanți care cântau din „Trombe, Tamburi, Timpani, Pifferi (fluierași) ed altri” (del Chiaro). Sonoritatea era puternică și stridentă, datorită mai ales tobelor* de metal. Prezența lor era obligatorie în ceremonialul curților domnești din țările române. V. ieniceri, muzică de.

meterhanea s.f. (muz.; înv.) v. Tobă.