MEHTER, mehteri, s. m. (Înv.) Muzicant într-o fanfară (turcească). – Din tc. mehter.

mehter sm [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 124/24 / Pl: ~i / E: tc mehter] (Tcî) Muzicant într-o fanfară turcească.

MEHTER, mehteri, s. m. (Turcism înv.) Muzicant într-o fanfară (turcească). – Din tc. mehter.

mehtér m. (turc. mehter, d. pers. mihter, șef). Vechĭ. Muzicant militar turcesc.

mehter (înv.) s. m., pl. mehteri

mehter (înv.) s. m., pl. mehteri

mehter s. m., pl. mehteri

mehter (mehteri), s. m. – Muzicant dintr-o orchestră militară turcă. Tc. mehter, din per. mihter „șef” (Șeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv. – Comp. mehterbașa, s. m. (dirijor de muzică militară), din tc. mehterbasi, înv.; meterhanea (var. mehterhanea), s. f. (orchestră turcească), din tc. mehterhane.

MEHTER s. m. (Turcism învechit) Muzicant într-o fanfară (turcească). Strîns-au mehterii și tabulhanagiii a țării și punea de bâtea chindie în toate zilele în curte. N. COSTIN, LET. II, 124/24. Banii ce sînt să se dee la domnie. . . afară de le fele cihodarilor. . ., a copiilor din casă, tufeccii, levenți, mehteri (a. 1 773). URICARIUL, IV, 25/8. De la ciohodari. . ., de la mehteri. . . să nu se popriască acea jumătate leu (a. 1 776). ib. XIX, 317. - Pl.: mehteri. – Din tc. mehter.