MEHMENDAR, mehmendari, s. m. (Turcism învechit) Funcționar atașat pe lîngă un înalt demnitar străin cu sarcina de a-i servi drept ghid; comisar, călăuză. Numai venirea muscalilor la 1828 a pus capăt acestei vieți zvăpăiate a tinerilor cuconași, luîndu-i ca comisari (mehmendari) pe lîngă generalii ruși. GHICA, S. 47.