megieșie sf [At: (a. 1674) BUL. COM. IST. II, 226 / P: ~gi-e~ / Pl: ~ii / E: megieș + -ie] (Îrg) 1 Teritoriu aflat în vecinătate. 2 Țară aflată în vecinătate. 3 Locuitori aflați în vecinătate. 4 (Pex) Vecinătate. 5 (Îvr) Proprietate rurală.

MEGIEȘIE, megieșii, s. f. (Regional)Vecinătate, învecinare; (concretizat, cu sens colectiv) vecinii cuiva. Toată megieșia se văietă de furturile ce făcea ea. ISPIRESCU, L. 75. Evenimentele ce începuseră în megieșie încurajară și înlesniră vrednica sa hotărîre. BĂLCESCU, O. II 32.

megieșie f. vecinătate: toată megieșia se vaietă ISP.

megieșíe f. (d. megĭeș). Est. Vecinătate.

megieșie (înv., reg.) (desp. -gi-e-) s. f., art. megieșia, g.-d. art. megieșiei; pl. megieșii, art. megieșiile (desp. -și-i-)

megieșie (înv., pop.) (-gi-e-) s. f., art. megieșia, g.-d. art. megieșiei; pl. megieșii, art. megieșiile

megieșie s. f. (sil. -gi-e-), art. megieșia, g.-d. art. megieșiei; pl. megieșii, art. megieșiile

MEGIEȘIE s. v. vecinătate.

megieșie s.f. (pop.) v. Vecinătate.

megieșie s. v. VECINĂTATE.

MEGIEȘIE s. f. (Mold., ȚR) Vecinătate. A: Toval ce au fostu înțîi meșter de heru, cu megieșie aproape pe halepieni. NCL I, 27. El nu uită binele și mila lui Bator Jicmontu, frățîne-său, carele l-au agiutorit împrotiva turcilor, și precum au fostu în bună megieșie, așea și acmu cu Bator Andriiaș. N. COSTIN. B: Oamenii de acolo sînt viteji buni, călăreți buni pentru megieșiia cu tătarii. COSM 1766, 90^r. Că fiecare dintr-însile să silia ca să întreacă altele sau măcar să să potrivească cu megiiașia la iscusirea caselor. COSM 1766, 94^v. Etimologie: megieș + suf. -ie. Vezi și megieș, megieșesc, megieși, megieșită.

MEGIEȘÍE s. f. 1. (Învechit și regional) Teritoriu, țară sau oameni, ființe aflate în vecinătate ; p. e x t. vecinătate. Iară despre părțile noastre ce să vor înnoi dupre datoriia megieșiei pururea vei avia dumneataa de la noi știre de toate. (a. 1674). BUL. COM. IST. II, 226, cf. I, 177. El nu uită binele și mila lui Bator Jicmontu, frățîne-său, care l-au agiutorit împrotiva turcilor, și precum au fostu în bună megieșie, așea și acmu cu Bator Andriiaș. N. COSTIN, L. 592, cf. CANTEMIR, IST. 165. Împotriva. . . neamurilor necredincioase a megieșiei. IST. AM. 19^r/5. Multă vitejie Fâcusâ în ținut, dară mai cu samă într-un munte nalt din megieșie. BUDAI-DELEANU, T. V. 125, cf. 160. Vîlvoarea se-ncinde. . . Satul e-n primejdii și megieșia Toată se deșteaptă. HELIADE, O. I, 129. Evenimentele ce începuseră în megieșie, încuragiară și înlesniră vrednica sa hotărâre. BĂLCESCU, M. V. 33. Toată megieșia se văietă de furturile ce făcea ea. ISPIRESCU, L. 75, cf. com. MARIAN. 2. (Învechit, rar) Proprietate (rurală). Au fost întîi meșter de hem, cu megieșie aproape de Halepiiani. N. COSTIN, L. 82. – Pronunțat: -gi-e-. – Pl.: megieșii. – Megieș + suf. -ie.