meghistan sm [At: IST. Ț. R. 10 / V: maghi~ / Pl: ~i / E: ngr μεγιστάν] (Înv) Mare demnitar turc.

maghistan sm vz meghistan

meghistan s. m., pl. meghistani

meghistan s. m., pl. meghistani

meghistan s. m., pl. meghistani

MEGHISTAN s.m. (Mold., ȚR) Mare demnitar turc. A: Veziriul și toți meghistanii sta cu mîinile întinse, arătînd evlavie. IM 1754, 142^r. Acolo făcusă căutarea oștilor sale, înainte a multor meghistani ai împărății <i> sale. VP, 73^r; cf. IM 1754, 8^v; VP, 75^r. B: Era vizirul și alalți meghistani îndoiți pentru această domnie. IST. ȚR. Veziriul și alți meghistani stau. IM 1730, 13^v; cf. R. POPESCU; IM 1730, 201^v. Variante: maghistan (R. POPESCU). Etimologie: ngr. megistan.

MAGHISTAN s.m. v. meghistan.

MEGHISTÁN s. m. (Învechit) Mare demnitar turc. Era vizirul și alalți meghistani îndoiți pentru această domnie. IST. Ț. R. 10, cf. 30. Un boiar lîngă împărăție. . . , bogat și cunoscut de toți meghistanii împărăției (începutul sec. XVIII). MAG. IST. I, 283/1. Ea introdusese o înnoire primejdioasă în cîștigarea favoarei turcilor, recurgînd ca femeie la femeile din haremurile sultanului și ale marilor dregători ai Porței otomane, pentru a atrage, prin ele, buna plăcere a meghistanilor din Constantinopole. XENOPOL, I. R. V, 19. Nicolaie Costin ni-l înfățișază la Constantinopol între meghistanii pe cari îi distrează prin conversația sa inteligentă și învățată. IORGA, L. I, 126. Onorurile deosebite ce-i arăta stăpînirea, vizitele dese ce-i făceau meghistanii, patriarhii, mitropoliții. BUL. COM. IST. II, 27. – Pl.: meghistani. – Și: maghistán s. m.. MAG. IST. I, 149/9. – Din ngr. μεγιστάν.

MAGHISTÁN s. m. v. meghistan.