megateriu sm [At: J. CIHAC, I. N. 469/4 / V: ~m / Pl: ~ii / E: lat megatherium, ger Megatherium, fr mégathérium] Mamifer fosil uriaș din epoca cuatemară, semănând cu leneșul (12) (Megatherium).

MEGATERIU, megaterii, s. m. Mamifer fosil din epoca cuaternară care întrecea în dimensiuni pe un elefant.

MEGATERIU s.m. Mamifer uriaș din era cuaternară, mai mare decît elefantul. [Pron. -riu. / < fr. mégathérium, cf. gr. megas – mare, therion – fiară].

MEGATERIU s. m. mamifer erbivor fosil mai mare decât elefantul. (< fr. mégathérium, lat. megatherium)

MEGATERIU ~i m. Mamifer erbivor, de talie mare, care a trăit în era cuaternară. /<lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. mégatherium

*megatériŭ m. (d. vgr. mégas, neutru méga, mare, și therion, feară, animal). Geol. Un gen de mamifere edentate maĭ lungĭ de 5 metri și maĭ înalte de 2 și care trăĭaŭ în epoca terțiară și cŭaternară a Americiĭ.

megaterium sm vz megateriu

megateriu [riu pron. rĭu] s. m., art. megateriul; pl. megaterii, art. megateriii (desp. -ri-ii)

megateriu [riu pron. rĭu] s. m., art. megateriul; pl. megaterii, art. megateriii (-ri-ii)

megateriu s. m. [-riu pron. -rĭu], art. megateriul; pl. megaterii, art. megateriii (sil -ri-ii)

megateriu

MEGA- „mare, uriaș, înalt”. ◊ gr. megas „uriaș, mare” > fr. méga, germ. id., it. id., engl. id. > rom. mega-. □ ~aerofil (v. aero-, v. -fil₁), adj., (despre un organism) care are nevoie de o cantitate crescută de oxigen pentru a supraviețui; ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză₁), s. f., biocenoză foarte întinsă; ~cardie (v. -cardie), s. f., mărire a volumului inimii; ~carioblast (v. cario-, v. -blast), s. n., celulă mare din măduva osoasă, ocupată aproape în întregime de nucleu; ~cariocit (v. cario-, v. -cit), s. n., celulă uriașă din măduva roșie osoasă, a cărei citoplasmă se fragmentează, producînd plăcuțe sanguine; ~cariogramă (v. cario-, v. -gramă), s. f., proporție a megacariocitelor în diverse faze de maturație; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe mari; ~cefal (v. -cefal), adj., megalocefal*; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., megalocefalie*; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom de dimensiuni mari, specific unor specii vegetale; ~dactil (v. -dactil), adj., care are degete mari; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., categorie de plante în care se încadrează arborii care depășesc înălțimea de 30 m; ~gametofit (v. gameto-, v. -fit), s. n., 1. Gametofit femel. 2. Sac embrionar prezent la antofite; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrogameților; ~heterocromatic (v. hetero-, v. -cromatic), adj., (despre o populație) ai cărui cromozomi conțin multe regiuni hetero-cromatice; ~lit (v. -lit₁), s. m., bloc uriaș de piatră, construit în neolitic și la începutul epocii bronzului, care constituia, probabil, un monument funerar sau de cult; ~litic (v. -litic₁), adj., compus din pietre mari; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea longitudinilor; ~prosopie (v. -prosopie), s. f., dezvoltare exagerată a feței; ~splanhnie (v. -splanhnie), s. f., megalosplanhnie*; ~spor (v. -spor), s. m., 1. Spor mare la pteridofite, din care se dezvoltă protalul femel. 2. Celulă-mamă a sacului embrionar, la antofite; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange uriaș în care se dezvoltă macrosporii; ~sporocit (v. sporo-, v. -cit), s. n., 1. Celulă care produce macrospori. 2. Stadiu inițial al sacului embrionar; ~sporogeneză (v. sporo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrosporilor, de dezvoltare a sacului embrionar și de producere a gameților, la plantele cu flori; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer fosil edentat și erbivor, de talie mare, care a trăit în terțiar și cuaternar; ~term (v. -term), adj., (despre plante) care preferă regiunile calde; sin. megatermic; ~termic (v. -termic), adj., megaterm*; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., granulă alveolară mare din citoplasmă; ~zoospor (v. zoo-, v. -spor), s. m., spor mare ciliat, plurinucleat și mobil, prezent la alge.

MEGATÉRIU (< fr.; lat., germ. {i}; {s} mega- + gr. therion „fiară”) s. m. Gen fosil de mamifer edentat, de talie mare (4-4,5 m), erbivor, care a trăit în Cuaternar în America de Sud (Megatherium).

MEGATERIU s. m. Mamifer fosil uriaș din epoca cuaternară, semănînd cu leneșul (Megatherium). Asemene și oase de megateriu (Megatherium americanum), carele au fost foarte curioz format, s-au găsit unde și unde în America Sudică. J. CiHAC, I. N. 469/4, cf. BARCIANU, ALEXI, W. - Pl.: megaterii. – Și: megatérium s. m. ISIS (1 859), 32. – Din lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. mégathérium.

MEGATÉRIUM s. m. v. megateriu.