MEFÍTIC, -Ă, mefitici, -ce, adj. (Livr.) Cu miros urât; puturos, fetid, pestilențial. – Din germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEFÍTIC ~că (~ci, ~ce) livr. (despre mirosuri, emanații, aer) Care este foarte dezgustător; respingător în cel mai înalt grad; fetid; pestilențial. /<germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MEFÍTIC, -Ă adj. (Rar) Cu miros urât; infect. [Cf. fr. méphitique, lat. mephiticus < mephitis – duhoare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEFÍTIC, -Ă adj. cu miros urât; infect, nociv. (< fr. méphitique, lat. mephiticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MEFÍTIC adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mefític adj. m., pl. mefítici; f. sg. mefítică, pl. mefítice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink