7 definiții pentru «medelnicer»   declinări

MEDELNICÉR, medelniceri, s. m. Titlu dat în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova, boierului care turna domnului apă ca să se spele pe mâini, punea sarea și servea bucatele; boier care avea acest titlu. – Medelniță + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

medelnicér s. m., pl. medelnicéri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MEDELNICÉR ~i m. (în Moldova medievală) Boier la curte, care avea în grijă medelnița domnitorului. /medelniță + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

medelnicér s. m., pl. medelnicéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

medelnicer m. od. 1. cel ce turna (la sărbători sau solemnități) Domnului apă pentru spălatul mâinilor; 2. rang de boierie: ce întâmplare te aduce la mine, arhon medelnicere? FIL. [Tras din slav. MEDENIȚA, lighean].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

medelnicér m. (d. medelniță). Vechĭ. Un boĭer de un rang neînsemnat care-ĭ turna domnuluĭ apă de spălat în ainte [!] de a se pune la masă și-l servea la masă; maĭ pe urmă, numaĭ un titlu rămas pînă supt [!] Regulamentu Organic. V. stolnic și mataragiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUMITRACHE MEDELNICERUL (c. 1720-1796, n. București), cronicar român. Medelnicer (1768-1774), apoi mare stolnic (1779) și mare clucer (1792) în Țara Românească. Autor al unei cronici a Războiului Ruso-Turc (1768-1774); posesorul unei importante biblioteci.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink