MECENÁT, mecenați, s. m. (Livr.) Mecena. – Din it. mecenate.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MECENÁT ~ți m. Persoană care protejează artele, literatura, știința; mecena. /<it. mecenato, fr. mécénat
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MECENÁT s.m. (Liv.) Mecena. ♦ Ocrotire acordată artelor și științelor, în calitate de mecena. [< fr. mécénat, cf. it. mecenate].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MECENÁT s. m. ocrotire acordată artelor și științelor în calitate de mecena. (< it. mecenate)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mecenát2 (protecție a culturii) s. n., pl. mecenáte
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MECENÁT s. v. mecena.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mecenát s. m., pl. mecenáți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink