MEÁNDRIC, -Ă, meandrici, -ce, adj. (Despre cursul unei ape) Care are sau formează meandre (1). [Pr.: me-an-] – Meandru + suf. -ic. Cf. fr. méandrique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEÁNDRIC ~că (~ci, ~ce) Care formează sau are meandre. [Sil. me-an-] /meandru + suf. ~ic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MEÁNDRIC, -Ă adj. Care are cotituri dese și întortocheate. [Pron. me-an-. / < fr. méandrique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEÁNDRIC, -Ă adj. cu meandre. (< fr. méandrique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

meándric adj. m. (sil. me-an-), pl. meándrici; f. sg. meándrică, pl. meándrice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink