MEȘTEȘUGÁREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEȘTEȘUGÁREȚ adj. v. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MEȘTEȘUGÁREȚ s. v. meseriaș, meșteșugar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

meșteșugáreț adj. m., pl. meșteșugáreți; f. sg. meșteșugáreță, pl. meșteșugárețe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink