meșniță sf [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 149 / V: mle~ / Pl: ~țe / E: ns cf bg млечница, srb mlečnica „ciuperca Lactarius piperatus”] 1 (Mol; Buc) Mâncare preparată din lapte dulce fiert și îngroșat cu făină de grâu sau cu tăiței, cu crupe de mălai, cu făină de mei ori cu orez, servind uneori ca umplutură pentru pască. 2 (Pop; îe) Decât ~ța din alt sat, mai bine serbușca din satul tău Mai bine te însori cu o fată modestă, dar pe care o cunoști, decât cu una cu renume, dar pe care nu o cunoști. 3-4 (Rar; îe) A-i face ~ (cuiva) sau a-l face ~ (A-i zdrobi cuiva ceva sau) a zdrobi pe cineva. 5 (Reg) Mămăligă subțire. 6 (Mol) Spumă a laptelui.

MEȘNIȚĂ, meșnițe, s. f. (Popular) Mîncare gătită din lapte cu orez, cu păsat, cu crupe de mălai sau de mei. Farfuriile late sau întinse sînt... umplute cu meșniță. PAMFILE, S. V. 8. Aduc în masă plachie, meșniță. și mălai ori pîne. SEVASTOS, N. 4. – Variantă: mleșniță (MARIAN, Î. 390, SBIERA, P. 163) s. f.

MEȘNIȚĂ, meșnițe, s. f. (Reg.) Mîncare preparată din orez, mălai sau mei pisat și lapte dulce.

méșniță, V. mleșniță.

mleșniță² sf vz meșniță

mléșniță și méșniță f., pl. e (vsl. bg. mlĭečnica, d. mlĭeko, lapte). Est. Orez, crupe orĭ meĭ fert în lapte: de cît meșnița din alt sat, maĭ bine sărbușca din satu tăŭ (Cov. Doĭna, 2-3, 45). V. colărezĭ, bulgur.

meșniță (meșnițe), s. f. – Grîu fiert, specialitate culinară de lapte cu orez sau cu mei. – Var. mleșniță. Sl. (bg.) mlĕčnica „vas, oală de lapte”, mlĕčnikŭ „farfurie cu lapte” (Scriban). În Mold.

MEȘNIȚĂ s. v. păsat, terci.

meșniță s. v. PĂSAT. TERCI.

mleșniță s.f. (reg.) orez, crupe ori mei fiert în lapte.

MÉȘNIȚĂ s. f. 1. (Mold., Bucov.) Mîncare preparată din lapte dulce fiert și îngroșat (ȘEZ. VII, 76) cu făină de grîu sau cu tăiței (ib. III, 71), cu crupe (com. din STRAJA-RĂDĂUȚI) de mălai (MARIAN, Î. 390), cu făină de mei (DDRF, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI), cu păsat (H X 357, SBIERA, P. 163, ALR I 735/610) ori cu orez (PAMFILE, S. V. 8, H III 464, X 357), servind uneori ca umplutură pentru pască (IORDAN, L. M.). S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani, meșniță și friptură. SEVASTOS, N. 220, cf. 4, ȘEZ. I, 202, PAMFILE, S. T. 139. Decît meșnița din alt sat, mai bine serbușca din satul tău (= mai bine te însori cu o fată modestă, dar pe care o cunoști, decît cu una cu renume, dar pe care nu o cunoști). Cf. ZANNE, P. VI, 302, 371. ◊ E x p r. (Rar) A-i face mleșniță (ceva cuiva) sau a-l face mleșniță = a-i zdrobi (cuiva ceva) sau a-l zdrobi (pe cineva), a-i face terci, piftie (cuiva ceva) sau a-l face terci, piftie (pe cineva). Diavola de muliere Era să-ți facă mleșniță din criere. BUDAI-DELEANU, T. V. 149. 2. (Regional) Mămăligă subțire (Coverca-Vatra Dornei). GLOSAR REG.(Prin Mold.) „Spuma, caimacul laptelui”. Com. FURTUNĂ. – Pl.: meșnițe. – Și: mléșniță s. f. MARIAN, Î. 390, SBIERA, P. 163, ȘEZ. VII, 76.Cf. bg. млечинца, scr. mlečnica „numele unei ciuperci comestibile (Lactarius piperatus), numită și burete de lapte”.