meșă sf [At: TEODOREANU, M. U. 28 / Pl: ~șe / E: fr mèche] 1 Șuviță de păr, adesea de altă culoare sau nuanță decât restul părului. 2 Șuviță de păr atașată la părul natural, pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța. 3 (Pgn; la bărbați) Perucă. 4 (Med) Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană, pentru a o drena.

MEȘĂ, meșe, s. f. (Mai ales la sg.) 1. Șuviță de păr. 2. Bucată de tifon sau vată care se introduce într-o rană pentru drenaj.

MEȘĂ s.f. 1. Șuviță de păr. ♦ Adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau actriței atunci cînd e nevoie. 2. Fîșie de tifon introdusă într-o rană pentru a drena puroiul. [< fr. mèche].

MEȘĂ s. f. 1. șuviță de păr. ◊ adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau al actriței atunci când e nevoie. 2. fâșie de tifon introdusă într-o rană adâncă pentru drenaj. (< fr. mèche)

MEȘĂ ~e f. 1) Șuviță de păr. 2) Fâșie de tifon sau de vată, care drenează o rană; dren. 3) Adaos de păr la cel natural pentru a-l îmbogăți. [G.-D. meșei] /<fr. meche

meșă s. f., art. meșa, g.-d. art. meșei; pl. meșe

meșă s. f., art. meșa, g.-d. art. meșei; pl. meșe

meșă s. f., art. meșa, g.-d. art. meșei; pl. meșe

MEȘĂ s. (livr.) postișă. (O ~ de păr.)

MEȘĂ s. (livr.) postișă. (O ~ de păr.)

MEȘ subst. încălțăminte; -Ă, șuviță de păr. 1. Meșea f. (16 A III 29). 2. + -otă: Meșotă, Ioan, ard. (Paș); Meșotești, neam brașovean (BCI XII 88). 3. +-in: Meșinești s., cf. și subst. meșină.

MÉȘĂ s. f. 1. Șuviță de păr, adesea de altă culoare sau nuanță decît restul părului; șuviță de păr atașată la părul natural (pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța). Purta pieptene și oglindă rotundă, pe care le întrebuința mereu, potrivindu-și ba cărarea, ba meșa de pe frunte, ba cravata. TEODOREANU, M. U. 28. 2. (Med.) Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană, pentru a o drena. DICȚ. - Pl.: meșe. – Din fr. méche.