mazurcă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 64 / Pl: ~rci / E: rs мазурка, pn mazurka] 1 Dans de origine poloneză. 2 Melodie după care se execută mazurca (1).

MAZURCĂ, mazurci, s. f. Dans național polonez, devenit apoi dans de salon. Am învățat la pension și valțu și cotilionul și polca și mazurca și cadril... toate danțurile. ALECSANDRI, T. I 147. Se începu mazurca. Doamna B. juca cu lăncerul. NEGRUZZI, S. I 64. ♦ Melodia după care se dansează acest dans. Se așeză la piano și cîntă o mazurcă de Chopin. VLAHUȚĂ, O. A. II 75.

MAZURCĂ s.f. Dans național polonez, devenit mai tîrziu dans de salon. ♦ Melodia acestui dans. ♦ (P. ext.) Scurtă compoziție muzicală care folosește ritmul, temele acestui dans. [Cf. fr., pol. mazurka].

MAZURCĂ s. f. dans popular polonez cu ritm vioi, devenit dans de salon; melodia corespunzătoare. ◊ (p. ext.) scurtă compoziție muzicală care folosește ritmul, temele acestui dans. (< rus., pol. mazurka)

MAZURCĂ ~ci f. 1) Dans popular polonez cu ritm moderat, care a devenit și dans de salon. 2) Melodia după care se execută acest dans. /<rus. mazurka

mazurcă f. dans național polon și aria veselă după care se joacă: am jucat mazurca cu Rușii AL.

*mazúrcă f., pl. e și ĭ (pol. Mazurka, fem. d. Mazur, un fel de Polon). Un dans compus din pașĭ de polcă și de vals. Melodia după care se dansează.

mazurcă s. f., g.-d. art. mazurcii; pl. mazurci

mazurcă s. f., g.-d. art. mazurcii; pl. mazurci

mazurcă s. f., g.-d. art. mazurcii; pl. mazurci

mazurcă (mazurci), s. f. – Dans polonez. Pol. mazurka. – Der. mazurist, s. m. (înv., persoană care dansează mazurca).

mazurcă, dans popular polonez în măsură de 3/4 caracterizat printr-o grupare ritmică. Ca gen cult, m. poate fi mai lentă (mai ceremonioasă), însoțind festivități, alaiuri, sau mai vioaie – uneori mai dramatică – cu caracter descriptiv sau narativ. (Ex. celebrele m. ale lui Chopin).

MAZÚRCĂ s. f. Numele unui dans (de origine poloneză). Se începu mazurca. Doamna B. juca cu lăncerul. NEGRUZZI, S. I, 64. Nu știu nici mazurcă, nici válțu. id. ib. 199. Mi-aduc aminte De-a lui cuvinte Ce la mazurcă tainic mi-a zis. ALECSANDRI, T. 302. Am învățat la pansion și valțu și cotilionu, și polca, și mazurca, și cadril..., toate danțurile. id. t. i, 147. Cîteși- șase înființară o mazurcă cu figuri, gane, n. ii, 194. + Melodie după care se execută acest dans. Se așează la piano, și cîntâ o mazurcă de Chopin. VLAHUȚĂ, O. A. II, 75. Cînta la pian o mazurcă. ARDELEANU, U. D. 11. - Pl.: mazurci. – Din rus. мазурка. Cf. pol. m a z u r k a.