MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAXILÁR ~e n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; falcă. /<lat. maxillaris, fr. maxillaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAXILÁR, -Ă I. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. II. adj. al maxilarului. (< fr. maxillaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAXILÁR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~ul.) 2. maxilar inferior v. mandibulă. 3. falcă, mandibulă. (~ la insecte și la crustacee.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

maxilár adj. m., pl. maxilári; f. sg. maxiláră, pl. maxiláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

maxilár s. n., pl. maxiláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink