mauză¹ sf [At: ȘIO I, 224 / Pl: ~ze / E: tc mavusa] (Înv) Ambarcație folosită pentru transport.

mauză² sf [At: LB / V: mău~ / Pl: ~ze / E: nct] (Înv) 1 Povară. 2 Mașină.

măuză sf vz mauză²

mauză, mauze, s.f. (înv.) ambarcație de transport.

MAUZĂ¹ s. f. (Învechit, rar) Ambarcație folosită pentru transport. Termenii relativi la navigațiune, în mare parte dispăruți din limbă, se raportau la varietăți de vase ca: acic, boloza, caic..., mauză, șaică, sandal. ȘIO I, 224. - Pl.: mauze. – Din tc. mavusa. Cf. ȘIO I, 277.

MAUZĂ² s. f. (Învechit) 1. Povară, sarcină. Cf. LB, POLIZU, LM, DDRF. 2. Mașină. Cf. LB, POLIZU. - Pl. : mauze. – Și: măúză s. f. BARCIANU, ALEXI, W. – Etimologia necunoscută.

MĂUZĂ s. f. v. mauză².